Scurt istoric

Satul Brăeşti reşedinţă a comunei cu aceeaşi denumire, a fost atestat documentar în anul 1538 într-un document din vremea lui Radu Paisie (Petru de la Argeş – 1535-1545). Despre celelalte sate care compun comuna nu se cunosc date certe despre prima menţiune în acte şi documente în afară de satul Pinu care este pomenit într-un zapis emis de Mihnea Turcitul (1577-1583) în data de 29 August 1582. Teritoriile acestei comune au fost însă locuite din vremuri de mult apuse. Astfel în punctul numit „Podul Fundăţii”, pe Platoul „Mănteştilor” situat pe partea stângă a drumului judeţean şi pe „Plai” în proximitatea satului Budeşti, s-au găsit urme de locuire din „Epoca bronzului”, fragmente de ceramică şi alte artefacte care corespund culturii „Monteoru”, şi „Dridu”, dar asemenea mărturii ale continuităţii locuirii aici se mai află şi în vatra satului, din aceeaşi perioadă istorică.

Peste comuna Brăeşti au trecut multe evenimente istorice. Menţionăm că tătarii şi-au avut aici o bună perioadă de timp sălaşurile, dovadă toponimele „Olăria tătărească”, „Pe gorgănica” şi „Gorgăneasa”, pe Golul Brăeştilor, (gorgan în limba cumană era o mică moviliţă de pămînt ce se ridica la capătul unui mormânt tătărăsc). Negru-Vodă, întemeietorul Ţării Româneşti s-a luptat cu aceste hoarde migratoare – tătarii – în Poiana Războiului loc situat între comuna Brăeşti şi comuna Gura-Teghii, spre Vadu-Oii, prin anul 1291-1292, având în armata sa mai mulţi căpitani printre care Brăescu, Goidea şi Beşliu. Legenda spune că pentru victoria obţinută datorită acestor pricepuţi comandanţi de oşti ,domnitorul le-a dăruit unele sate pe care aceştia le-au întemeiat şi ale căror nume le poartă până în zilele noaste: Brăeşcii, Goideşcii şi Beşlii.

Rămânând în sfera legendelor se povesteşte că prin satul Pinu a trecut doamna Chiajna (nepoata lui Ştefan cel Mare, fiica lui Petru Rareş şi soţia domnitorului Mircea Ciobanul, singura femeie din istoria României care a condus o oştire de război), spre Ardeal presată de vrăjmaşi, pe la Ruginoasa unde se speculează că ar fi pus pe slujitori să sape o ascunzătoare în stânca din Masivul  Vârful Zăganului, pentru o parte din comorile pe care le avea asupra-i după ce o altă parte a îngropat-o în satul Pinu, pe dealul care îi poartă numele, „Muchea Chiajnei”. „Gaura” de la Ruginoasa a fost abandonată din motive de presiune a evenimentelor ce se precipetau, loc cunoscut şi azi sub numele de Uşa Pietrei, obiectiv turistic important. O altă legendă, şi tot în legătură cu doaman Chiajna este cunoscută la Pinu. În trecerea sa dinspre mănăstirea Cârnu,  prin această localitate dintr-una din căruţele în care era încărcată visteria acumulată, a căzut un butoi cu galbeni care s-a rostogolit până în Izvorul Mocnăului. Sătenii au găsit risipiţi prin iarbă bani de aur pe care i-a folosit la ridicarea unei cruci de piatră pe care a numit-o „Crucea galbenă”.

În partea de est a comunei au trecut şi eteriştii, armată aservită lui Alexandru Ispilanti, la locul cunoscut ca „Crucea Păltinaşului” unde se spune a avut loc o negociere între aceştia şi un grup de brăeşteni, care le-ar fi dăruit 4 armăsari pentru a-i convinge să-şi vadă de drum, şi să nu descalece pentru jaf în satele din comună. Tot legat de trupe străine militare putem aminti că pe aici au trecut la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, în debandadă subunităţi germane şi ruseşti, care s-au dedat la acte huliganice, ca în orice vreme de restrişte. Prin satele şi lăcaşurile de cult de pe întinsul comunei Brăeşti au poposit personalităţi istorice de seamă. Istoria îl consemnează pe Petre Carp, fost ministru  de externe în timpul regelui Carol I, care deţinea suprafeţe de păduri în Goideşti şi unde venea de multe ori cu familia şi suita şi unde participa duminica la slujbele de la biserică.

La mănăstirea de la Pinu au fost copiate şi emise acte care se găsesc în arhivele statului, ceea ce denotă faptul că aici a fost un adevărat focar de spiritualitate şi cultură. Despre vechimea şi importanţa satelor din comuna Brăeşti vorbesc şi primele hărţi româneşti şi străine, în documente şi cărţi. Pinul se află pe harta de la 1700 a lui Constantin Cantacuzino, dar şi pe altele despre care vom vorbi cu  alte prilejuri. Cu alte cuvinte, comuna Brăeşti nu este doar un punct pe harta judeţului Buzău şi pe harta României, ci un reper istoric, spiritual, cultural şi turistic de referinţă.

Girel Barbu,

Pinu, 17 Martie 2020